promenadă

se râde mult prea mult sub măşti
se râde mult se râde trist
se plânge vesel clovn mixt
i-o mimă totu-ntr-o batistă

şi-n toată-această promenadă
se pierd în noi poveşti prin veşti
false pietre de paradă
cuburi prisme şerpi ciopliţi
puncte fără cap şi coadă

şi-n toată-această promenadă
umbrele-atârnă-n braţ cuminţi
când le deschidem ploaia tace
când le închidem urlet scurt
întinde braţele o clipă
apoi le lasă aninate
de-o frază simplă demodată

şi-n toată-această promenadă
uităm să fim cel mai ades
noi pentru noi -nu-i egoism
este-adevăr din cer se spune
că-n toată-această promenadă
afară-i circ în noi e mit
la limită e hora vie

şi-n toată-această promenadă
gustăm scuipăm în jur vecie
prea învelită-n zdrenţe-n sine

se râde mult prea mult sub măşti
pe măşti i-un zâmbet mort demult
când ne mai suntem? mai sunt veşti?
mă-ntreabă-n sine-un glas pierit
acea firavă veşnicie
cu care mulţi încântă minţi
şi-n care-aruncă pietre - orbii-s sfinţi?

şi-n toată-această promenadă
ne învârtim-un titirez cu inima pustie vie
fără de zbor şi fără crez