joi, 16 ianuarie 2014

stâncă


am pătruns în universul tău cu răbdare 
şuvoi cu şuvoi mi-am spart valurile de tine
acum poarta ta e deschisă
versul curge netemător

tu plângi stâncă
sau hohotul tău lasă Domnului potecă
şi zâmbetului stâncă uriaşă
zâmbetului îi laşi cale

înspumată ordine lipeşte de trupul tău scoici
şi peştii uitării
adună fâşiile de gânduri într-o plasă de nisip

oceanul te muşcă stâncă uriaşă
povestea se termină şi reîncepe neîncetat
în tânguirea naiului
reîncepe năvalnic
cu fiecare val care rodeşte clipei saltul

stâncă uriaşă îmi eşti aproape de inimă
picătură din picătură adun
şi iar şi iar te îmbrăţişez
te tulbur cu atingerile mele
neînşeuat cal din apa sufletului
îmbracă goliciunile tale

verdele stâncă
verdele unde l-ai ascuns

16 ianuarie 2014




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu