"NUN KA SA UGULAS PA IDIM KARA I" ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ "Omul (nobilul) care ştie tainele va merge în ceruri"
joi, 30 ianuarie 2014
piesa din mâna ta
nu mai e timp de joacă de iubire de gânduri giumbuşlucuri
deasupra prin şi sub tălpile
celor ce cântă notele în gama sobră
scurse ulcioarele puse pe policioara veche
îşi continuă cântecul de la izvorul de gesturi
cu încă o picătură în plus sau în minus
pe fundul ca un căuş de palmă mereu deschis cerului
priveşti iei în mână forma -trup de femeie
sau de pasăre uitată în altă poveste
priveşti străfundurile prinzi cerul în irisul plictisit
înfloreşti pentru clipa în care versurile îţi spun că iubirea e şi nu
e secunda de împlinire a fiinţei
o pierdere în cascadă o întoarcere în plinul ulciorului
care cântă continuu şi plin şi gol pe policioara veche
ciobită într-un colţ de o metaforă absurdă
nu mai este timpul cuvintelor giumbuşlucuri
a jocului de puzzle în care piesa din mâna ta eşti chiar tu
o întinzi o aşezi o scoţi iar şi iar şi iar până când simţi sufocarea
şi cum anul tropăie şi râde în jurul tău
începi să-l imiţi cu piesa de puzzle în pumn
începi să o arunci dintr-un pumn în altul
poate poate prinde aroma curcubeului abia ieşit
după atâta ploaie absentă
între tine şi culori se mai aşterne o iarnă o policioară veche
un ulcior şi o metaforă absurdă pe care nu o ignori
o laşi să umple spaţiul împreună cu tine -
piesa de puzzle ascunsă în pumni
e timp să cânţi singurătatea să umpli de note gândurile
apoi să umpli ulciorul cu apa vie de la izvorul metaforelor nenăscute
mai ai o şansă să eviţi absurdul
30 ianuarie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu