rătăcită prin marsupiu

m-am rătăcit în marsupiul cangurului timp
aştept calul să-mi răstoarne cu copitele vii gândurile
să le răsucească orbitele 
până când irişii le vor deveni albaştri albi...
albi oricum sunt când văd şi nu vă hotarele 
dintre a fi şi a nu fi căldura flăcării violet 
când aluna lasă pălăria de gală pe un ram al metaforei 
porneşte calmă spre pământ împreună cu frunza stejarului 
sufletului flămând de iubire de cer de vis împlinit

m-am rătăcit în buzunarul larg al cangurului timp 
ridic semnele de întrebare din colbul drumului
unic drum de parcurs fără direcţie în afara lui înainte pas

ca un pod de vechituri timpul îmi răstoarnă genunchii 
până la târâre şi cresc Doamne cresc 
e prima zi vor urma multe altele 
dimineţile vor alerga pe câmpul cuvintelor
mă voi regăsi timpule pe spirala albă a trupului tău
dacă trup ai şi geometrii atrăgătoare
mă păcălesc singură într-o pălărie de ciupercă plină de linii 
privindu-te cerule prin gâtul răsucit al timpului 

alerga-voi timpule cu armăsarul an 
până la ultima picătură de ploaie
îmi promit apoi uit
liberă în cuvânt primesc salba secundelor tale cangurule timp
mulţumind ciupercii pentru înălţarea pălăriei spre infinit

1 ianuarie 2014