rumba

anima anima - strigi ca un disperat 
fără să pătrunzi sensul cuvântului
banca din lemn arde odată cu sunetele toacei şi ale clopotelor 
inima dansează rumba încolăceşte visele deasupra ta 
aerul trosneşte a lemn de gând
mintea alege culege culegi şi tu rând pe rând greşelile
sacul se umple amorţeşti braţul nu mai susţine greutatea
legi piatra de gâtul comunicării
devii superficialitate într-un balon de săpun
devii profetul mincinos al propriilor valori
stop
alerg printre umbrele răsturnate deschise umbrelor
ploaia alege să-mi ude cuvintele
văd farul undeva departe îmbrăţişat strâns de valuri
vârful rămâne luminat de singura lumânare a cugetului bun
taci Dumnezeului minte. ai căpiat de tot
de câte ori să mai fug în calea ramurilor
spinilor încă neîmpletiţi în coroana trădărilor

umbră pământului fac şi simt acut inutilitatea formelor de gând
aşezate la taifas în jurul nucleelor de neuroni obosiţi

inimă tu cât mai dansezi şi tu trup cât te mai strângi
în pătura îngheţată a promisiunilor amânate a fi împlinite

hohotul farului se aude un val nărăvaş i-a atins mijlocul
buricul pământului tresaltă începe hora nebunilor
în plină tăcere a mărilor şi oceanelor
măruntă mişcare dezlegi de tine din tine
prin tine bilele nu se mai rostogolesc
curg neîntrerupt prin furtuni imaginare

totul e calm numai în tine inima dansează rumba ca un cal nărăvaş

până când până când
strigi taci

de un felinar te trezeşti încolăcit pe strada cu teii tăiaţi mutilaţi
aştepţi primăvara iarna trece fără zăpezi
rumba rumba rumba complicată a inimii şi finalul cuvântului
dintr-un poem scris în vârtejul fără sfârşit al oboselii de a fi

20 ianuarie 2014

imagini:
1. http://eveste.ro/ce-se-ascunde-sub-gheata-fotografii-exceptionale/
2. Desislava Ivanova