otrava de pe clopote

Doamne, cine a ascuns toaca? 

scaunul cade cu zgomot pe pământul reavăn
cruce devine cartea şi bunătatea şi căldura 
singurătatea florilor adormite sparge gândurile sparge falsul
De ce? 
de câte ori întrebarea a străpuns cerul prin gurile copiilor
luaţi între aripi de îngeri

cântă îngerii, Doamne!
trompetele lor umplu sferele din globuri de soare
suflete frânte suflete arse acolo taina o dezleagă

noi-pete cenuşii
răscolim cu unghiile pământul într-o căutare absurdă
pietrele cenuşa metalul gândul strigătul voluptatea răului în mişcare
toate ascund adevărul

când Doamne opreşti tainul morţii tainul urâtului din om
cuminecătura sfinţeşte, ştiu. nu în gura ticăloasă

scaunul cade cu zgomot pe pământul reavăn
umbrele nopţilor albe abia încep
după o scurtă răscoală a trupurilor a lacrimilor a cuvintelor goale

ce înseamnă:
suntem alături de tine, doamnă, domnule, frate al... soră a...?

umbrele nopţilor abia îşi încep dansul, Doamne
pentru fiii soarelui prinşi în plin de zborul săgeţii

otravă a simţurilor - minciuna
dansează pe clopote şi oamenii o aud
oamenii Domnului se opresc scutură otrava
şi apoi cu mâinile goale le pornesc glasul mângâietor răscolitor

Doamne, cine a ascuns toaca?

se aude scaunul cum cade pe pământul reavăn
iar crucea prinde nume proaspete gânduri proaspete nenăscute...

Notă:http://www.crestinortodox.ro/religie/toaca-cantec-lemnului-96044.html

"Toaca este o rugaciune adusa lui Dumnezeu, marcand trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Batuta la diverse ore, toaca puncteaza timpul de peste zi, chemand la rugaciune si slujba. Atat crestinii din lume, cat si calugarii, cunosc sunetul batutului in toaca, ce ii cheama zilnic la rugaciune. Baterea in toaca, inainte de inceputul slujbei, cheama pe toti crestinii in Biserica.

Toaca nu este o creatie pur estetica sau culturala, ci ea este un text liturgic cuprins intr-un act liturgic, este o rugaciune, este un mijloc de inaltare a omului la Dumnezeu, este ceea ce marcheaza trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Cantecul toacei face legatura intre pamant si cer, intre uman si divin, intre ceea ce se cunoaste si ceea ce nu se cunoaste."