tu aştepţi un trap major

e paharul gol străine
printre lucruri mă amesteci
în tabloul de pe coastă 
tu ridici iar o poveste

să nu minţi te simt departe
şi în fiecare zi
fărâma de gând se coace
ai plecat iarăşi prin vii

viii umbrelor albastre
te coboară iar tu urci
coasta versului pe scară
fără nume sunt poteci
trepte arse-n colb de pâine
azimă de fire stinsă
reaprinsă într-o cană
candelă cuvânt prin perlă

te privesc acum golită de-ntrebări
răspunsuri vin
prin sidef te prind în irişi
ridici şaua te arunci

calul tău nechează vesel
tu aştepţi un trap major
glas de pasăre rănită
cântec într-un re fuior
se strecoară-n tâmpla stângă
când cea dreaptă stă în pumn
şi zvâcneşte-a ce se-ntâmplă

stau pe-un ram sau pe un nor
mărul a-ncetat să strige
ochii lui prin ram au prins
cer uimit dintr-o poveste
în care toate mă mint

mint şi eu acum că-i pace
printre orbii mei cei mulţi
glasul ivărului tace
poarta s-a închis demult
te aud nu strig nu cânt

mi-este dor dar dorul trece
îţi spun simplu un drum bun
bucurie sai şi-alege
toate să-nvelească blând
suflet inima arzând

mergi pe calea ta străine
şi când gol te vei întoarce
umple iar paharul vieţii
totu-i umbră se desface
pe pământ doar gândul tace
face muşcă şi desface
într-un curcubeu de file
în banal omul se-ntoarce

nu mă-ntorc nu răsucesc
nicio filă trecătoare
ce-i trecut închide poarta
ivărul nu-l mai desface
ce-i prezent prezent rămâne
şi când cântecul tău tace
răsfir filele-n culoare
în tabloul tău e soare?

e paharul gol străine
printre lucruri mă amesteci
coasta-n care-ţi salţi tabloul
pietrele şi le fărâmă
uite că întind o mână
şi nisip rămâne-n pumn

iar m-ai rătăcit străine
printre lucruri trecătoare
trecătoare sunt ştii Doamne
ce rămâne-n urma mea
e nisipul de pe coasta-n care cineva
îşi aşterne-ntr-una truda

o rămâne-n urma sa
tot nisip în pumnul ierbii
sau mai este altceva...

foto: Mihai Grigorescu