ascuţit sunet pătrunde în carnea umbrelor
adunate la taifasul de noapte
tocurile se aud pe strada cu pavajul din cuburi
nisipul scârţâie insistent sub tălpile maturităţii
noaptea se lasă pe gânduri ca o hlamidă întunecată
un astru readuce sunetul cornului
lumina la care urlă lupii din noi
din toţi rărunchii strigă rădăcinile
mă lasă prezentul să spun şi istorie şi legendă
şi miturile sfârtecate în palmele nopţii adâncul te caută
priveşti tavanul te răsuceşti sub plapuma firii
e o densitate anormală a tăcerii false
cineva aruncă lemne în visul tău
crestează amintirile sfâşie siguranţa unei trăiri în acum
tresari te zvârcoleşti prinzi o umbră în pumn
îi salvezi imaginea pe zidul alb ridicat cu migală în apărarea sinelui
ce comedie Doamne ce comedie
n-ar fi mai simplu să laşi zorile să vină mai repede?
ascuţit sunet născut în scoica urechilor surde
ridică nopţii veşmântul zdrenţuit
acum e alb mâine e albastru incolor atinge argintul
uneori ninge nige tăcut nisipul se umple de zăpadă
trepte trepte din nisip tăcut ninge uneori
ascuţit ascuţit sunet
11 ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu