zeamă lungă şi un gheb de pâine

rămâi la colţ de stradă părăsit 
cu mâna întinsă spre nu ştiu ce 
şi nu ştiu cine îţi aruncă un gând în pumn
îl priveşti limba iese curioasă să-i simtă gustul 
se retrage în carcasa ei de broască ţestoasă scornitoare de vorbe

taci răsfrângi mânecile unei haine ponosite şi împlineşti
- pentru a câta oară habar nu ai nici tu -
un ritual învechit al întinderii mâinii

inutilă percepţie inutilă oboseală acumulată între potire de flori

restaurantul pe bordura căruia te-ai aciuat emană mirosuri greţoase
nu te strâmbi speri la o zeamă lungă şi un gheb de pâine

otrava zilei împlineşte legenda încă vie
a intelectualului care nu a acceptat să devină marfă de schimb
pe piaţa speranţelor mărunte

uneori pleci părăseşti restaurantul şi te plimbi în parcul unui circ
la fel de plat în săriturile acrobatice ale glasurilor gândirilor strâmtorate
de privirile tale vii

ascuţite ramuri lovesc tâmplele
îţi iei bucata de carton o agăţi de gardul gândurilor trecutului
te ascunzi sub el şi adormi
visezi toate câte au fost şi încă mai sunt

refuzi visul de lângă gardul unui cimitir al valorilor autentice
pur şi simplu refuzi

cineva îţi aduce otrava zilei la răsărit
o iei înfuleci forma aceea de grâu saluţi soarele şi iei de la capăt
undeva în cer ţi se pregăteşte o răsplată
speri să nu fie otrava fiecărei zile

19 ianuarie2014