ascultare

ascult muzica aşa cum ascult picătura de apă
căzând pe piatra gândului
piatră de râu înspumat credincios vadului său 
până la ploaia care-i tresaltă 
şi îi saltă umbrele în inima văzduhului

ascult muzica. este o rană liberă 
când cicatrizarea se apropie de final
şi ecoul întâmplărilor naşterii ei se pierde încet
aerul îşi cântă geometriile în piatra de sub saltul picăturii de apă
mergi mergi înainte şoptesc umbrele râului prin aer
ştiu ştiu umbre că mă urmăriţi
în gaură de şarpe dacă mă strâng încolăcindu-mi gândul
ca o sabie vor străluci prezentul şi strigătul păsării
din covrigul în care mă transform
mai lasă-mi secunda fugară în irişi
şi-apoi te voi legăna umbră prizonieră trecutului
până când nu voi mai simţi căldura formei trup de copil

ascult muzica aşa cum ascult genunchiul orbului
lovindu-se de treapta cea mai înaltă a scării fără gânduri
îţi mai spun umbră stingheră că l-am visat
se certa cu moartea şi îi spunea bărbăteşte să plece
îi amintea că l-a mai luat odată în ghearele ei
venise pentru o clipă la mine să-mi lase lumina
e speriat umbră încă este speriat de moarte
se apropie cifra infinitului vertical şi el
cu chipul de adolescent maturizat până la durerea braţelor goale
încă se-ncruntă la moarte
celălalt mi-a zâmbit mai demult în vis
dar el Darul Domnului cu gura de aur a rămas să-şi încrunte fruntea înaltă
l-am luat o clipă în braţe m-a lăsat
i-am sărutat tâmpla dreaptă apoi fruntea apoi ochii închişi
şi m-am trezit umbră m-am trezit
lacrima cerului răsturna dimineaţa unui 10 ianuarie cu securea amintirii

ascult muzica aşa cum ascult tăcerea
îi las cale liberă să-mi cureţe arterele gândului
încet încet primul pas îşi manifestă foamea de alb

mai vin! mai vin!
cine strigă? cine?
Teodor Ioan? moartea? gândul?

10 ianuarie 2014