mă uită visul Doamne

mă uită visul Doamne mă tot uită
şi-n fiecare zi îi las pe prag bobul de linte
şi fir de pir şi grâul copt cuminte
sub rădăcini de gânduri să-mi alinte
culorile furtunilor absinte

absente-nchid în mine porţile de fluturi
privesc prin zborul lor
cum se ridică mai sus mai sus
din cer spre cer cuvinte
şi-nvăţ să tac iubirii fără minte

respir pe gură un aer plin de forţă
se-aprinde ne-ntrerupt aceeaşi torţă
liberă-n scris îmi cern acum şi dorul
tăcut îmi sting mişcarea pasul norul
în peştera metaforei absurde

pământul nu loveşte dar aude
cum putrezesc în el seminţele de vers
pe umăr corbu-mi este prietenul de preţ
pierdutu-m-am printr-o pădure deasă
lumea nu încetează şi îmi lasă
în braţul stâng o coasă mare vie
în ascuţiri de gând mă ţine trează
el corbul m-a găsit în rătăcire
mi-a dăruit iar jocul
să îmi fie
lumina re-nceputului de viaţă în lumină
lumină lină floare dalbă fină

ascult un cântec -nu-i al meu e-al viei
cu struguri nenăscuţi care-o să-mi fie
crucea de taină
jadul -sfânt stingher
în care las mişcarea şi-apoi pier

cu mintea adormită în uitare
clepsidra-nţepenită-ntr-o culoare
strig visul să îşi umple chiupul

mă uită visul Doamne mă tot uită
nu-l cert nu îl pârăsc la Tine
dar spune-i Doamne că acum e mâine
şi ieri şi niciodată în cuvinte
nu-l voi putea cuprinde nici surprinde
când îşi va rotunji coroana uriaşă
şi-ntr-un inel găsi-mă-va ca o gogoaşă
un făt -un nenăscut arzând în taina vieţii
murind în ceasul cel dintâi al dimineţii
când într-o luni strigat-am către soare
uite-mă sunt bulz fără pudoare
în învelişul gros în care mama coace şi desface
iubirea ei înaltă tămăduitoare
şi îmi primeşte buzele flămânde
să-i cuprindă hulpav
sânul molatec plin de laptele din sine

mă uită visul Doamne tot mă uită
iubesc şi tac tac şi iubesc o undă un val de gând
Înţelepciunea-Ţi sfântă
şi mai iubesc un bulz de aur fremătând
luminii soarelui cu totul dăruind
întreaga sa făptură blândă-aspră

mă uită Doamne visul nu adastă

uitare-ai creşte Doamne şi-i tot creşte
în mine nu ştie sau ştie- nmugureşte
îl las uitării lui în tainele-aşteptării
sărut fruntea tăcerii şi a înălţării
şi în cuvântul nerostit adun mereu 
boabe de grâu cu Sfântul Chip al Tău...

2 ianuarie 2013