forma fuge

mai respiră omule 
când noaptea te împresoară când totul apare la orizont cu făclii 
falsele făclii ale blândeţii
loveşti tu aerul inutilitatea gestului te umple 
de zăpezile care nu mai cad
se amână meciul întâmplării
se întâmplă acum totul pe faţă
şi printre obrajii tăi în flăcări jadul se arată
sculptează în gheaţă sculptează întruna trupul femeii visate
uită-i colţurile încrâncenările tivul rochiei nu mai contează
lasă dalta o clipă şi mângâie forma
te împlineşte, nu? te împlineşte până la centru
şi în spatele acestui circ simpatic rămâi tu
şi singurătatea
în faţa unui public stingher sau inexistent
râzi eşti comicul unei tragedii neîntrerupte
te-ai supărat
arunci forma abia sculptată
o ia la fugă după ce îi dai viaţă
suflând ritmat odată cu muzica pe care o asculţi

undeva după cortina de zahăr se întinde câmpul de iarbă amară
lasă-l aşa cum este
femeia nu se mai întoarce

30 ianuarie 2014