arderea se menţine

vorbeşti dens vorbeşti corect
curge povestea din tine 
prin tine prin mine
prin noi 
prin celelalte oglinzi 

caliciul forilor de câmp
buchete largi pe dâmburi de pământ 
în freamăt continuu
atât de aromate cuvinte aromate sensuri
ale somnului firii
hyacinth învelit de aripa iubirii soarelui
toate răscolesc de departe-aproape
de aproape-departe

sunt îmbrăţişări iluzorii
într-o lume a destinelor frânte

povestea zâmbetului întreg
rămâne aninat
de ţeava unei puşti prin care
toate şi tot
aruncă steaguri mici frumos colorate

Doamne câte iluzii
şi câte mâini departe-aproape
aproape-departe
se prind într-un cerc de apă
convexitate şi concavitate
absorbţie şi respingerea sensurilor
a poveştilor
cu tentă accentuată de real

lanţul coliviilor creşte de la fărâma de lună
- craiul nou al seminţei de piatră -
până la ecoul clarelor îndepărtări
şi câte doruri de atingeri
în pânza freatică a izvorului de glasuri

înainte de furtuna cuvintelor
hyacinth păstrat în palma înfometată de linişte
taie fulgerului avântul

arderea se menţine
interior-exterior -interior
coasa îşi pleacă vârful tăişul nerăbdării
undeva între exaltare şi stingere
ca un crescent al lunii
în inima pietrei alburii

Anne Marie Bejliu, 2 iunie 2014