pas rămas nemişcării

dacă timpul trece în împărăţia în care
hotarele nu există
vreau să rămân în pasul lui şi al tău 
ca un gând despre nimic 
şi dacă vrei să conturezi urma mea
să fie despre pacea din inima ta

ca un vârtej de trăiri totul curge prin mine
încalcă regulile absurde ale fiinţelor
umplute cu o raţiune efemer conturată
în simpla răsucire 
născută de încercările existenţei

urmez calea fără limite în miezul fiinţei mele
contur prăbuşit
într-o pată de lumină nedefinită

războaiele punctelor -
inutile alegorii ale vieţii
din care unul singur rămâne să împlinească
ţipătul păsării
când urna este plină de cenuşă

izvoarele timpului se revarsă asupră-i
pentru acel continuum uimitor de frumos
al vieţii

soarele îl chem în fiecare fracţiune de timp
cu păcăleala trăirii ei

în fapt îi mor clipă de clipă bucurându-i umbra

întrebarea rămâne inscripţie pe piatra de hotar
- pas rămas nemişcării
spre răspunsul dintâi şi ultim

ca un dar
bucuria împlineşte neîmplinirea fiinţei
de a fi viaţă
într-un strop de rouă rătăcit pe pământ

Anne Marie Bejliu, 20 iunie 2014