ecou al spinilor

tot mai mult 
pe margini de drum
cântecul răsare din fiecare piatră
mâinile mărăcinilor sunt pline de pietre
forme absurde forme ciudate
sfere lucind la răsărit sau la apus 

şi în fiecare secundă un ou dogmatic 
părăseşte pasul trecătorilor
se rostogoleşte spre limitele lor
ale călătorilor cu toiagurile aninate de încheieturi

caută apă bat uşor pământul sau nisipul
sau pietrele din mâinile ciulinilor

se mai naşte o metaforă un vers o încercare

în furtună mărăcinii pierd pietrele
neatenţi desfac mâinile în ruga lor
ca un ecou al tuturor spinilor
lăsaţi să prindă lumina în vârf

coroane de gânduri deasupra ierbii rătăcesc

Anne Marie Bejliu, 17 iunie 2014