dans pe buza paharului

cu cercul pe buza paharului 
jumătate gol jumătate plin cu gânduri
mă plimb

privesc anii în care tu
cu degetele pe buza sticlei 
priveşti meciurile 
visele toate cum despică aerul 
în fâşii de banal

seară de seară
nimicul măreşte distanţa dintre noi
când între mine şi tine
zâmbetele băieţilor ridică armuri de iubire
a lor este plină
pe a ta nu o mai simt demult sau o simt
jumătate goală jumătate inexistentă

e doar uitare detaşare
istoria spune că nici nu a fost

a rămas un fragment de prietenie
aninat de ulucile gardului nevoilor
ca un compromis în sfera cotidianului

nesfârşită umbră
în fiecare răsărit şi apus de soare
cu înserări de însingurare

îndrept privirea spre litere. încep să scriu

încet încet umbra ridică un colţ de întrebare
răspunsuri vin odată cu tine
clătinându-ţi picioarele
ca un catarg răvăşit între a fi
la limita dintre nimic şi banal
stindard al unei licori amare

cu cercul mă plimb pe buza paharului
desenez verigheta umbrelor unui vis
de a fi şi a nu fi singurătate
aninată de ulucile gardului viselor
prăbuşit în mocirla nevoilor

Anne Marie Bejliu, 6 iunie 2014