vernisaj al vidului

vernisaj de suflete vernisaj de litere
vernisaj al vidului
toate aninate aparent haotic 
de zidurile gândurilor

pictore, 
câtă cuminţenie în geometriile tale
câtă trăire în fibrele lemnului ale pietrei
în care ţi-ai lăsat privirile înainte să... după ce ai...
şi toate pentru un fir de viaţă mai liniştit
pentru un zâmbet rătăcit
al femeii culoare pe geana timpului tău

pe când o reluare
a rostogolirii tale printre gânduri
patetic răsturnate
din fântâna gloriei nenăscute

piatră pe piatră prin culoare trece habitatele
vieţi târâte vieţi pe patru picioare
vieţi verticale manifestate orizontal
într-o separaţie dureroasă

holuri sub pământ holuri
deasupra luxul frângerii în labirinturi luxoase
verticala amânată la nesfârşit
- viaţă?

în fiecare lăcaş de gând
clopotele mănăstirilor glăsuiesc puternic

ca o cometă a prezentului
tu mişti mâna peste vasul cu apă
se prăbuşeşte zgomotos

îmbină chemarea clopotelor
cu cioburile sparte mereu anume
pentru un strop de culoare
în pastelurile credinţei

de câte ori de câte ori să mai auzi cântările
rege al cupelor în defilare
pe strada creaţiei
pline de eterica înnebunitoarea
otravă a minţii

Anne Marie Bejliu, 2 iunie 2014