părăsiţi copii ai grâului

aşteaptă pe margini de bordură 
cuvintele
- copii părăsiţi de mame 
tinere-bătrâne

taţii îşi plimbă egoul pe asfaltul 
mărginit 
mereu mărginit de firele de copaci 
abia înălţaţi din negura pământului

să fie oare mândria vieţii acei copii
cu tălpile goale
acei feţi chinuiţi
în pântecele fără adăpost
al mamelor îmbătrânite prea devreme
pentru a şti...

un cuvânt - copil-
naşte la rându-i frazele disperării
ale dorului de a fi întreg întreagă întregi
în dualitatea fără început
şi fără sfârşit a morţii vii

aşteaptă piciorul valul dintâi
de acum

stau cu ochii pe notele
cântecului lui
număr absenţele pe creasta
spumoasă
se sparge bezmetic sub tălpile asprite
de nemişcare

şi când când oare
se va opri cursul timpului
pe cadranul ruginit
acele devin păsări de pradă
fragilităţile toate se ascund
în cetăţile umbrelor

joacă ruleta rusească
schimbă cărţile pietrele sângele
pe un pumn de ochi încornoraţi

adesea uităm
şi iar uităm

aşteaptă pe margini de bordură
cuvintele
- părăsiţi copii ai grâului
ai sărutului grâului cu fruntea cerului
în centrul unui bob de lumină

Anne Marie Bejliu, 18 iunie 2014