după ce arcul de pod se va închide
între două umbrele răsturnate se va produce flama
tu cu un băţ vei scormoni uitarea
eu chiar voi încerca să uit
că între noi săgeţile valuri umplu aerul cu forme ciudate
rostiri şi instigări la ură
mergi mai departe de casă - aud una din săgeţi
nu ştiu ce vrea să spună. o las să strige
se va frânge singură. copacul e aproape
pe alta o prind şi o frâng
iubire sau dans - zbor sau minciună
câtă viaţă împresoară o idee un gând
un cuvânt înfăşurat în altul
libere umbre zac pe crăpăturile din asfalt
le acoperă cu o aproximaţie de o oră
cea de închidere a porţilor soarelui
asfaltul se moaie pasul se adânceşte
fisurile se umplu şi aproape dispar
tu umbră lasă-mi pe umăr braţul tău
mai visez preţ de şapte paşi
aleg respiraţia complicată dinainte de apnee
să uit să respir după apnee iar şi iar până la şapte
să nu uit să întorc umbrelele
ţipătul păsării cuvânt anunţă ploaie
eu nu mai pot să plâng
deschid gura strâng ochii şi mai iese un vers
chiar e penibil sau este numai
o copilărească adâncire în jocul fără glas
Anne Marie Bejliu, 13 iunie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu