se aude cântecul lor

să nu uiţi muniţia de gânduri 
în buzunarul de la piept
când vei adormi pe patul puştii 
plină cu verbe în textura fină a frustrărilor
se poate ca gloanţele oarbe
să devină armamentul preferat al sinelui către sine

va avea loc o sinucidere perpetuă
încet încet vei scăpa de toate manifestările tale
erori înşirate pe brăţara de metal
când viul încă sălăşluia în peştera cuvintelor nenăscute
nicicând rostite

pe o latură a cuţitului- armă albă a firii
zace o picătură de sămânţă neîngropată sub talpa ta
apasă talpa mai puternic

în adâncitura nou născută lasă să cadă sămânţa aceea
fragmentul acela

e curată e curat
din ea/el sigur sigur apare ceva nou
neadormit neotrăvit de gleznele tale
în dansul roboţilor anonimi

să nu uiţi piedica pusă
las-o liberă
în ruleta rusească a gândurilor nu câştigă nimeni
ba da. lucirea coasei devine mai puternică
câmpul de maci lasă seminţele în pământ mai repede
se aude cântecul lor...

Anne Marie Bejliu, 8 iunie 2014