darul corbului

gând: 

corbul dăruieşte jocul 
omul dăruieşte moartea
copiilor fără copilărie
omul uită iubirea
într-un bulgăre de zăpadă plin de gheaţă
corbul rostogoleşte bulgărele
apoi cu ciocul redescoperă ninsoarea
----------------------------
vis sau uitare - ninge
ridic din noroiul adunat pe gânduri
ramura încă verde a singurătăţii
mă readun între mine şi fulgii care cad apatic
pe strada cu teii tăiaţi

sunt pasul şi urma unei toamne-primăvară
uitată prin iarna trecutului
prezentul aşteaptă în fiecare ac de gheaţă

ucidere din culpă se numeşte indiferenţa
apoi braţul judecătorului cade pe umbra unui copil cu obrajii palizi
crucea se ridică sub zăpada nouă
în cimitirul valorilor nescrise trăite simplu până la strigătul corbului
când jocul şi-l întrerupe
pentru a-l dărui copiilor fără copilărie

sicriul se închide poeţii scriu neîntrerupt
starea nu se schimbă

o inimă de candele roşii aprinse
sparge nopţii întunericul printre felinarele aprinse până târziu
în ziua unei uniri destrămate de prea multa bunătate
dusă până la punctul de inserţie al orizontalei cu verticala aşteptărilor

să taci e bine să vorbeşti iar este bine

condiţia dreaptă este să spui adevărul
prin toţi ochii deschişi ai chipului tău şi mai ales prin Chipul Domnului
când muşti înfometat de necazuri din azima vieţii
setea o domoleşti din izvorul cristalin al cunoaşterii verbului a fi Om

24 ianuarie 2014