şopârle

o zi de marţi în scutece - anunţă timpul 
şi lasă cu pasul lui apăsat acele ceasornicului să alerge
biberonul de gânduri începe să-şi răcorească timpanele 
ale mele zvâcnesc
te plimbi mereu de la unul la altul rozi adânc sensurile 
m-am trezit cu un salut ciudat de la şopârla umbră 
şopârla vie s-a aruncat mai devreme în zăpadă
a părăsit rapid scena uitărilor amânate
aplauzele de final îşi încep tropotul 
prefer să aplaud cu o singură mână şi aerul îmi va răspunde 
pe măsura cuvintelor nescrise
salutul şopârlei verzi m-a prins într-un puzzle frumos colorat
aşteptam o intrare pe uşa din faţă. se poate şi pe cealaltă

salutul îşi şuieră timpului indiferenţa:
ce faci? 
trăiesc.

ziua de marţi începe cu un pocnet în urechi 
şi vorbele calde şi înţelepte ale aerului 
plin de bucuria celeilalte şopârle 
care-şi iţeşte din când în când capul deasupra zăpezilor târzii
acum ştiu sigur: e tot vie

28 ianuarie 2014, 00:42