hibrid

într-o peşteră femeia şi bărbatul aştern pereţilor gândurile lor
forme ciudate se nasc sub dalta fină a bucuriilor şi tristeţilor lor
când răsăritul îşi colorează obrajii cu un zâmbet
inscripţiile râd
în apus liniştea îşi face loc cu coatele roase de aşteptări
înserarea aduce sunetele ecourile trăirilor dintr-o zi
în care peştera a răsunat sub dălţile fine ale gândurilor
celor două puncte din interiorul ei
noaptea cele două puncte devin hibridul trăirilor
şerpeşte urcă timpul pe inscripţii
o ea hibrid un el hibrid
împasibili în aşternutul de piatră de pe colţurile rotunjite ale stâncilor
jocul reîncepe a doua zi după o scurtă vânătoare de verbe
adunate mai târziu circular în plină lumină într-un cadran solar al prezentului
într-un acum acut în care hibridul trăieşte amuţeşte orbeşte 
într-un clar de lună aninată poetic de un copac fără ramuri
şi totul se numeşte viaţă acum nicicând altădată. acum

7 ianuarie 2014