scrii mult multe şi bătăile inimii îşi ating ţinta imploziei
spui că scrii literatură şi te lepezi de puii tăi la final
când ultimul punct îl aşterni pe filă
vrei să uiţi unicatul exploziv imploziv invadatorul
cârcelul existenţial liniştea în care te scufunzi
este un fals reuşit în care lacrima nu mai e
nici sărată nici amară
este un hibrid al trăirilor trăite dincolo de oglinda
în care priveşti cu înverşunare
aranjându-ţi o ultimă şuviţă din coafura unui punct
din care porneşti iar şi iar la atac
muşcă timpul din tine tu din el. haosul nu există.
totul e logică
şi tu eşti un şir neîntrerupt în care spiralele se agită
până când toate ajung la rădăcina pomului
în el un singur măr expirat
îţi explică harta zbârciturilor din pielea lui
îl auzi sau nu nu mai contează
oricum demult e depăşită povestea
cândva omul ştia mult mai mult şi mai bine
aproape tot ce astăzi străluceşte fals pe tarabele unei morţi vii
28 ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu