mişcări fără direcţie

am ajuns la capătul podului 
coborau din roţile cuvintelor oameni 
mulţi oameni coboară puţini iau scările în piept
vorbesc fără punctele fierbinţi ale sunetelor

multă dăruire mult prea mult verbele
a lua a arunca a lovi
cântă în mişcări fără direcţie

jocul vântului se schimbă

se îndreaptă lumea spre valea adâncă
acolo nimeni nu trezeşte pe nimeni
doar leagănă
tâmpla de frunze tremură în mâna copilului umbrei
va creşte şi-şi va împleti arsura cu gheaţa
într-o inimă de cristal
flacăra verde acolo arde mereu

jocul vântului se schimbă
la capătul podului mijlocul pare inexistent
povestea continuă cu încă şapte paşi apoi cobori sau urci

săgeata se frânge
pierde pe drum otrava gândul atinge vârful săgeţii
se îndreaptă se sudează apoi dispare departe
o regăseşte răsăritul într-un cerc de culori

jocul vântului se schimbă
tâmpla de frunze tremură în palma copilului umbrei