densitate anormală

ascuţit sunet pătrunde în carnea umbrelor 
adunate la taifasul de noapte
tocurile se aud pe strada cu pavajul din cuburi
nisipul scârţâie insistent sub tălpile maturităţii
noaptea se lasă pe gânduri ca o hlamidă întunecată

un astru readuce sunetul cornului
lumina la care urlă lupii din noi
din toţi rărunchii strigă rădăcinile

mă lasă prezentul să spun şi istorie şi legendă
şi miturile sfârtecate în palmele nopţii adâncul te caută
priveşti tavanul te răsuceşti sub plapuma firii

e o densitate anormală a tăcerii false

cineva aruncă lemne în visul tău
crestează amintirile sfâşie siguranţa unei trăiri în acum
tresari te zvârcoleşti prinzi o umbră în pumn
îi salvezi imaginea pe zidul alb ridicat cu migală în apărarea sinelui

ce comedie Doamne ce comedie
n-ar fi mai simplu să laşi zorile să vină mai repede?

ascuţit sunet născut în scoica urechilor surde
ridică nopţii veşmântul zdrenţuit
acum e alb mâine e albastru incolor atinge argintul

uneori ninge nige tăcut nisipul se umple de zăpadă
trepte trepte din nisip tăcut ninge uneori

ascuţit ascuţit sunet

11 ianuarie 2014