în scoică-i vină

întreb şi apoi tac

din casa fără ziduri ai vreme 
şi să pleci şi să alergi
cu gândurile toate adunate
într-o boccea 
pe umărul ce duce-n libertate
umbre şi vise şi cuvintele-nrămate
în inima bătând cu voluptate

se-nchide drumul pragul se străbate
sari un pârleaz deschidere-i spre fapte
prin gesturi ieşi din trup
de umbră fragedă nedreaptă
râzi soarelui în dimineţi sărate
apuci cu degetele firul de argint
uiţi să mai minţi îţi aminteşti să fii
unicul eu prins de un leagăn în mişcare

în legănarea sfântă e dreptate
şi-atunci te regăseşti şi cânţi
secunda zborului spre crestele de munţi

înzăpezite veşnic te primesc
cu gheaţa cât o palmă de poveşti

acolo poţi să plângi apoi să râzi
în hora gândurilor regăsite în poveşti

eşti Micul Prinţ sau eşti fărâma de lumină
din scoica blândă-n care perla te animă
cu viaţa ei mereu fragilă plină
de jocul umbrelor pe-un fir sidef de vină

dar ce spun eu aici? în scoică-i vină?

şi vinovat nisipul se înclină
în faţa rodului rotund strălucitor
minunea lumii într-un colţ curat de dor

17 ianuarie 2014