într-o zi, îmi voi ridica toate pălăriile gândurilor deasupra tainelor vieţii. aşezate clar în faţa mea, ca un pluton cuminte, ordonat, cu nenumărate execuţii la activ în direcţia în care m-am aflat de fiecare dată când au fost active. voi începe să le văd abia atunci adevărul.
până acum, învelite în iluzii, revolte mocnite ale minţii, inimii, sufletului, le-am lăsat să crească gesturile de aruncare a pietrelor, apoi a lemnelor încinse, apoi a cărbunilor încă fumegânzi, a gloanţelor uneori oarbe, alteori din cele ce nu iartă nimic în calea lor, prăpădind în parte şi acel dincolo de dincolo de pod.
nu le mai las.
râd acum. sunt naivă. unele vor rezista tranşării. altele vor dispare.
bucuria Lordului este că voi face loc, în neîntrerupta mea zbatere de muscă în borcan, la alte giumbuşlucuri divine.
da. rămân cu ochii larg deschişi şi aştept alte plutoane cuminţi, cu armament tot mai nou mai preţios.
Doamne, ai cuvântul...
3 ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu