alegerea-i grea

hăulesc timpii lunii pline hăulesc
distanțele dintre oameni
și tu, umbră, taci și mișcarea ta mușcă 
plinul din toate până rămâne iar și iar paharul
acela pe jumătate gol

alegerea-i grea decimează trăirile alegi și
fugi cu punctul unui i strâmb între coaste

răsună altă naștere abdomenul se umflă
domnul ovalul care adună gropi de tăceri și
hrană moartă și toate punctele false ale umanului

mai jos de el spațiul lasă liber copilul
uitat undeva între cer și pământ de tine, omule,
cu limba plutind deasupra literelor

încerci să legi ceva pentru un cuvânt abstract
folosit într-o frază goală

declari închisă sesiunea și te așterni în pat
cu umbra încolțind virtuți meritate sau nu într-un
coșmar mereu viu ca un continuum al vieții prin moarte
al morții prin viața năruind castele de iluzii

declari bucurie acea fericire în care te scalzi
păcălindu-ți simțurile cu încă o poveste a
pașilor fracturați de îndoieli
și dormi, dormi neîncetat pe verticala iluziv
ridicată în centrul materiei care te definește
dormi

Anne Marie Bejliu, 23 ianuarie 2016