duminică, 3 ianuarie 2016

luna cu burtă


neprihănit intri
în uitarea orbilor
sub pasul clar al apelor
prin fântâni virgine
te curăţă soarele
când răsărit şi apus
laolaltă
cuprind luna în braţe
lună cu burtă am văzut
când anul tocmai se năştea
iar eu cu mâinile
pe iubirea mamei
gândeam prezentului
scăpare
printre gratiile mentalului
mă strecuram la rându-mi
lăsam cuvântul
să-şi trezească semenii
pentru că umbra uneori
este un poem
în care
nimeni nu intră
nimeni nu iese
întreg
Anne Marie Bejliu, 3 ianuarie 2016
notă: cine a văzut luna în noaptea dintre ani, ştie că era 
o jumătate de lună de un portocaliu straniu 
şi la jumătatea aceea se adăuga o burtă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu