joi, 7 ianuarie 2016

vis impecabil al albului


te ascult poet al nesiguranţei
şi al risipirii în cuvinte
încep să-ţi cunosc glasul
simt cum din mine se ridică literele
răbufnesc pe uşa din faţă
aleargă înnebunite să scape de sub taste
sau din mina pixului în care cred
atunci când vreau să mă aştern sub talpa
privirilor nedumerite a oamenilor a străinilor
sau pur şi simplu, direct pe zăpada care
acum se spune că ne-a împlinit un vis
un vis stupid al frigului
vis impecabil al albului
întreb în van de ce atâta gheaţă sub
mădularele care se zbat de teama căderilor
nu ştiu. calc pe gheaţa tăcută şi visez cum lunec
la nesfârşit spre alte lumi
pe care le-am trăit le-am gustat
înainte pacea mă aşteaptă
cu patinele în pumni
patinoarul nu-i departe
eu te ascult poet al nedumeririlor
răspunsurilor întârziate cu poştalionul
zăpezilor şi ele întârziate anul trecut
grăbite acest an
te ascult
Anne Marie Bejliu, 6 ianuarie 2015
Ştefan Câlţia - Zburătorul cu mantie roşie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu