un fel de iubire

scaune trunghiulare triunghiuri
aruncate sub gânduri sub viaţă
sub mâinile obosite

tălpile ating creaţia
ca într-o răsturnare de ordini umane
şi tu râzi şi te joci mai departe
ca o formă de pumn
răsucit într-o inimă de corb
în plin joc

străfundurile fiinţei răspund
trupul încovoiat se desface încet
ca o formă de infinit pictat cu vopselele pline
de apa gândurilor

pe unde umbli călător neobosit

pe ţărm rămân mereu numai suflete
şi solzii cuvintelor tale înfigându-se în
unghiuri imposibile
deasupra tuturor puterilor accesate târziu
toate sunt în plină acţiune de retragere
la simpla ta atingere
tu râzi te joci eşti fericit orb impasibil

degeaba tot pentru că numai sunt decât
fărâme de clipe ale bucuriei de a iubi
restul se răsfrânge ca o caracatiţă a simţurilor

maimuţa de pământ lasă în jurul ei gropile
să crească apoi ferm
ridică zidul palorii metaforelor
le sparge ca pe nucile de cocos
bea laptele universului

la final
într-o coajă de banană se ascunde rătăcită
de sine căutându-te inutil printre rămăşiţe de tăceri

pe scaunele meditaţiilor superficiale
se adună grupuri grupuri de guri
setoase de minciuni poleite

maimuţa priveşte totul dintr-un punct
apoi muşcă existenţa de coada labirintului
care i-a fost dăruit parşiv de cer
pentru o falsă regăsire

Anne Marie Bejliu, 11 ianuarie 2016

http://yupi.md/riul-in-cinci-culori/