joi, 7 ianuarie 2016

femeia unicorn


uneori redescopăr că sunt femeie
cineva mă sculptează cu un corn în frunte
ştiu că am lovit multe praguri de sus 
cu fruntea
toate cucuiele s-au adunat
uite opera căderilor mele spre cer
el le vede
numai o clipă scutură pleoapa apoi dalta
cade sacadat ritmat
tăcut ca o inimă de femeie unicorn
în zad dar în dar zar şi digul de lesturi
creşte în spatele pietrei pe care el orbul
le lasă să devină altfel de artă
ca un poem răscolit de
palmele omului străzii iubind
femeia unicorn
Anne Marie Bejliu, 6 ianuarie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu