luni, 25 ianuarie 2016

clădire în vânt


cineva te privește
cu gândul ridicat până la cot
acolo îl doare neîncetat 
pe lespezi te aruncă durere cu
capul de marginea treptelor
marmura încinsă sub daltă scapără artă
cineva te ridică cineva iar te aruncă tu
taci femeie din marmură
până când umbrele te vor lăsa să ieși apoi
să îți ascunzi formele lunecoase
sub altă și altă daltă
devii simplă cruce depersonalizată acea
cruce universală pe care toți o desenează
aproape incorect
fără destinația unui fundament
clădire în vânt sub daltă mereu sub
dalta indiferenței numită artistică numită iubire
numită nenumită
Anne Marie Bejliu, 25 ianuarie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu