răsturnări

fântânile se răstoarnă
subpământul nu mai acceptă cerurile de pământ
valorile fragmentate certitudinile miriapozilor citind
pe capacele de iarbă amară astrele din carne de tun

fântânile se răstoarnă
toată lumea subpământului caută călătorește finit
până dă cu fruntea de falsele bolți

este nevoie de soare -strigă piticii din cărbunii timpului
legat la prezent conectat la aparatele invențiilor seci
tehnologii măsoară cuvintele otrăvite
se oferă pe tăvi de rugină metafore

fântânile se răstoarnă din adâncuri
pânzele freatice ating soarele iar și iar până când
trezită din coșmar ridic mâinile ating
ferestrele cu privirile însetate de verde și-aștept
o altă dimineață o altă noapte poate
îmi voi trăi liberă cândva ziua

Anne Marie Bejliu, 23 ianuarie 2016