livezi de meri

a tăcut în mine grâul
acum lanul râde-n barbă
cu zăpezi pe chipul frânt

lancea nu mai taie brazdă
când atinge răsăritul
țurțurele se desface
și din el flacăra verde
tace tace și iar tace

unde chip de sfânt re-nvie
nici un ger nu mai răzbate
liberă năframa spune
povestește cum răzbate

chipul Domnului prin fina
împletire de minuni
sânge aer vis credință
re-nfiripă amintiri

crucea grea pe trup subțire
urcă drumul re-mplinirii
porți închise redeschise-n
ceruri colorează firea

și prin toate-aceste daturi
ridic mâinile la piept
las să curgă-n mine grâul
grâul verde-al lui prier

oarbă calc prin mine viața
nu simt nici răsfăț securea
tăind spicul tinereții

cum n-am fost vreodată lujer
cresc în mine bătrânețea

și mai sper Tu, Doamne-n viață
să-mi păstrez întreagă mintea

sufletul mi se desface
în livezi de meri pe care
numai Tu cu lacrimi rouă
le lași să rodească-n pace

Anne Marie Bejliu, 17 ianuarie 2016