jucăm și cu sălile goale

într-un pliu al îndoielii mă ascund

doare neputința de a o învinge chiar dacă
rațional știu că nu am cum să o transfom
într-o cruce a sculptorului orb
pictorul lasă pădurile de mesteceni
să-i acopere trupul creator
cu sângele toamnelor într-un ruginiu
nedescris de irișii prezentului
pe o falie de viață sămânța iese
trufașă apoi timid lasă trupul fraged
să iasă printre răscruci de vânturi flămânde
moarte și viață viață și moarte întâlnire ciudată

și tu

răsfiri pletele primăverii într-un martie abstract
ca un chip al umbrei care își prinde
tâmplele argintii între răsărit și amurg
între soare și noaptea lunii pline

într-un pliu al iubirii mă ascund
privindu-te

buzunărești prezentul. mirat pleci
gust ignorarea ca pe un rod turbat

amână iernile și verile
lasă-mi pe deget ierburile de toamnă și primăvară

concret nu există
există numai cuvântul dintâi rostit
cu frica puiului
în primul zbor al vieții

în scenografiile vieții pliurile dispar în ultimul act
noi continuăm să jucăm și cu sălile goale

Anne Marie Bejliu, 25 ianuarie 2016