joc de aruncări

din gând de apă aer foc
mai las o clipă îndoielii
să-i gust amarul printre ceţuri
să îi trăiesc aburul vieţii
apoi să-mi car în mine dorul
ca pe un sac de oseminte
pe care cerul mi-l tot creşte
fiinţei cu atâta trudă

mă-ndrept spre tine, îndoială
cu paşii siguri prin mocirlă
te gust te stinge-un vers sau altul
apoi apari ca o regină
în vârful crucii ridicate
de simţuri nicicând încercate
de tine-n plin

ce eşti tu îndoială-a firii
în tot ce sunt în tot ce cred
pământ de fiare şi de îngeri
rostogolind bile de cer

mercurul lor mă-ncântă lasă
acum să cred să sper să râd
apoi otrava mă-nveleşte
în tine iar şi iar la fel

cum să te-alung când cod îmi eşti
şi creşti deschizi sau poate-nchizi
ceruri înalte şi de foc

eşti ca un joc de aruncări
sportivii existenţei sacre
cu arealul frânt întreg
de certitudini şi de spaime

în fond în joc sunt cei doi saci:
iadul şi raiul care-n mine
dansează luptă ca-ntr-un meci
totul cade sau se înalţă

ştiu sigur ce final a fost şi este
şi va fi probabil:
eu ca un şarpe care-mi rod
şi capul coada ghemotoace
rămân în urma mea în lut

şi când din mine mai rămâne
un trup inert un sac uzat
mă voi juca din cer cu toate
voi râde mult şi voi uita
lacrima înserării mele
din dimineţi sau nopţi prelungi
în care răscoleam prin mine
şi-n ceruri crudul adevăr

să îmi închipui altceva
ar fi prostie nebunie
să-nşir cuvinte-n bancuri seci
sau un fragment de adevăr
în care să mă regăsesc îndată

mai las o clipă îndoielii
apoi o sfarm c-un pumn timid
ca pe o urmă a-nfierării
de-a fi femeie-acum secată
de moartea a doi fii şi toţi
să-mi povestească ce-i uitarea
iar eu întreb: tu poţi? tu poţi?

http://stirisinoutati.blogspot.ro/2013/01/calvin-nicholls-si-incredibilele-sale.html