încep cu nu dacă în tine există a nu fi
acel verb "a fi" macină până ajunge la multe făini ale gândirii
în care mă rătăcesc de multe ori zâmbind poveştilor
acel verb "a fi" macină până ajunge la multe făini ale gândirii
în care mă rătăcesc de multe ori zâmbind poveştilor
înainte nu credeam în ele
înainte fiind copilăria şi paşii aceia mărunţi
pe care-i faci atent să nu cazi şi tot cazi şi tot
numeri cucuiele şi bubele de la genunchii prea mărunţi
să-şi lase rotulele în rugă lipiţi de pământ
pe care-i faci atent să nu cazi şi tot cazi şi tot
numeri cucuiele şi bubele de la genunchii prea mărunţi
să-şi lase rotulele în rugă lipiţi de pământ
freamătă copila în mine şi atunci îi spun că acum
cred în poveşti cred
pentru că ele nu sunt numai poveşti
ci un câmp minat cu seminţele vieţii
cred în poveşti cred
pentru că ele nu sunt numai poveşti
ci un câmp minat cu seminţele vieţii
din el cresc sensurile metaforelor şi conştiinţa
tot acolo îşi lasă mereu esenţa
de o caut înnebunită de câte ori simt că
mă pierd de mine de tine de El, poete, de El
cel care e singurul liman în care mai pot crede
când văd poveştile oamenilor cum transformă
dimineţile în seri şi nopţile în zile nesfârşite
şi albe prea albe pentru a număra
câte morţi poate asuma viaţa
tot acolo îşi lasă mereu esenţa
de o caut înnebunită de câte ori simt că
mă pierd de mine de tine de El, poete, de El
cel care e singurul liman în care mai pot crede
când văd poveştile oamenilor cum transformă
dimineţile în seri şi nopţile în zile nesfârşite
şi albe prea albe pentru a număra
câte morţi poate asuma viaţa
într-un vers ca de pe o tarabă cu nimicuri
cumpăr poveşti şi uneori
fragmente din propria-mi poveste
ciudat de necunoscută mie însămi şi ţie
ţie, poet al nesiguranţei vieţii şi morţii deopotrivă
cumpăr poveşti şi uneori
fragmente din propria-mi poveste
ciudat de necunoscută mie însămi şi ţie
ţie, poet al nesiguranţei vieţii şi morţii deopotrivă
Anne Marie Bejliu, 7 ianuarie 2016
Vladimir Kush Talks
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu