te îmbraci mereu în hainele părintelui
nu mai ştie nimeni cine eşti
cine te strigă noaptea dincolo de botul câinelui
pe care-l mângâi neîncetat
nu mai ştie nimeni cine eşti
cine te strigă noaptea dincolo de botul câinelui
pe care-l mângâi neîncetat
pe tine cine te mângâie
cine te strigă noaptea şi de câte ori
blana prietenilor s-a schimbat
cine te strigă noaptea şi de câte ori
blana prietenilor s-a schimbat
natura se dezlănţuie la fiecare întrebare
răspunsurile latră după uşi
iar tu pe fereastra deschisă larg priveşti
oceanul sau câmpiile
apelor nesătule de vieţi de cruci de nave în deriva
unei lumi pe care nu o mai vreau
răspunsurile latră după uşi
iar tu pe fereastra deschisă larg priveşti
oceanul sau câmpiile
apelor nesătule de vieţi de cruci de nave în deriva
unei lumi pe care nu o mai vreau
rămâi cu bine alături de botul câinelui
care te cheamă rămâi
care te cheamă rămâi
Anne Marie Bejliu, 30 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu