pe sub tălpi de lemn

tu îmi spui că laturile gândului
sunt curbate mereu ca oţelul
din care s-au lăsat să cadă atomii de carbon 
până la eliminare aproape

pe toate drumurile întâlnesc tălpi de lemn
din care pasul se desfăşoară nesigur
ca un şarpe părăsit de verticală când
melcul îl priveşte ariciul îi arată acele
iar vulturul îl apucă de cap
şi-l învârte în aer în jurul propriului trup

tu acum taci în toate cele n-vârfuri ale gândului
şarpele dansează ca o umbră
pe pereţii stomacului vulturului
descrie zborul sfârtecării sufletului
când sângele rece nu mai umple pământul de spirale

te privesc în aşteptarea unei acolade iluzive
să-mi cuprinzi viaţa până la căuşul palmelor
lăsate să curgă spre cer într-o rugă a prieteniei
când realismul îşi recapătă forţele
descrie şoaptele cerului prin tine şi plouă blând
surrealismul deschide codurile încercărilor
şi râde cuminte de ochii mei când las semnele fecioarei
să-i umple aşternutul de semiluni

tu repeţi pe laturile gândului
curbura unei idei apoi o metaforizezi puternic
fără a mai smulge sensurilor darul
îmi place cum taci. e aproape linişte

Anne Marie Bejliu, 19 august 2015

http://picturient.com/surrealism-drawings-pencil