vineri, 21 august 2015

formă dansantă


în spaţiul dintre noi
păianjenul ţese lovituri
într-un joc de şah ciudat
aiurea piesele cad
cioplite de umbre
ridică praful de pe drum
de pe virgulele lăsate să fiarbă
în clopotul acela mereu tânăr din inima ta
între mine şi tine
fierb metaforele la foc mic
nu mai ridic capacul
las poemul să încingă foamea cu vapori
mai vrei o porţie sau aruncăm totul
în cupa vulcanului de memorii prăfuite
pe mine lasă-mă în spaţiul dintre noi
ca o urmă a mâinilor tale când mimezi
mângâierea într-un aer îmbâcsit de trecut
între noi tăcerea se ridică
la fel ca o balerină din hârtia pe care cineva
o taie artistic născând o formă dansantă
la ceaiul fără esenţe de la ora şapte
Anne Marie Bejliu, 21 august 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu