formă dansantă

în spaţiul dintre noi
păianjenul ţese lovituri
într-un joc de şah ciudat

aiurea piesele cad
cioplite de umbre
ridică praful de pe drum
de pe virgulele lăsate să fiarbă
în clopotul acela mereu tânăr din inima ta

între mine şi tine
fierb metaforele la foc mic

nu mai ridic capacul
las poemul să încingă foamea cu vapori

mai vrei o porţie sau aruncăm totul
în cupa vulcanului de memorii prăfuite

pe mine lasă-mă în spaţiul dintre noi
ca o urmă a mâinilor tale când mimezi
mângâierea într-un aer îmbâcsit de trecut

între noi tăcerea se ridică
la fel ca o balerină din hârtia pe care cineva
o taie artistic născând o formă dansantă
la ceaiul fără esenţe de la ora şapte

Anne Marie Bejliu, 21 august 2015