sâmbătă, 22 august 2015

ce faci ce fac


ce faci? - mă întreabă valul
îl privesc abia acum cum sparge se sparge
învăluie scoica pe ţărm cu trupul lui trecător
ce fac? încerc să nu mă uit să dispar într-o frunză
din nucul acela frânt
răcoarea lui viaţa vigoarea în paşi de umbre
se îndreaptă spre niciunde
ce fac? mă întreb şi eu de câte ori în litere
mă voi răspândi printre bulgări de pământ
mirosind a putred
gust pământul muşcându-mă de viaţă şi cresc
am crescut prea mult şi am uitat să scad
printre nori ţărmul ridică soarele în abia în amurg
plouă e umed totul şi şoldul nu mai vrea să mă susţină
am crescut prea mult prea mult
statica mă omoară încet sigur cu migala unui orb
care loveşte în acelaşi loc timpul nimicul sau
clepsidra aceea ca o pară mălăiaţă în mâinile mireanului
cu o singură aripă mă atinge pasărea de nisip
povestea reîncepe
eu o privesc.ea mă învaţă pe tăcute tăcerea zborului
cu o singură aripă într-un singur mojar
cu o singură granulă de mercur
toarnă tu sarea
Anne Marie Bejliu, 22 august 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu