el știe

el era o virgulă în fraza neterminată
romanul se scrie încă
și ea eliberează păsările în fiecare dimineață
din colivia cu verbe

printre gratii mă întreb
cum poate un verb să iasă întreg
poate șchiopătează poate îi lipsește o toartă
de la ceașca de ceai

oricum el știe să-și pună zilnic măștile
vorbește tare se mișcă vioi
adoarme repede și scrâșnește apăsat
de câte ori simte că locul de lângă el se umple

stau și-l privesc uimită cum își plimbă visele
bodogănind neîntrerupt printre faldurile plapumei

dimineața virgula își rade coada până când
poate să-și monteze masca de punct

el este fericit când plânge. îl înțeleg și îi ofer
altă ceașcă plină cu verbe plină cu el

Anne Marie Bejliu, 23 august 2015