mă mint iar că eşti

spui că mă pierzi dar laşi ploaia să ude treptele
până la tine urc şi urc. nu te găsesc
tu da. mă găseşti. sigur mă găseşti

conturul buzelor tale păstrează privirea mea
până la saturaţie rămâne vie
simţi arsura

ce noroc pe oameni că au numai două picioare
poeţii au mai multe? cred că da

*
am rămas cu urma tălpii tale în iarba din jardiniera uriaşă
balustrada mă oprea să te cert
nu ai vrut să mai intri în celula din arcuri de visuri
neîmplinitele visuri şi cântecul saxofonului
înfundat cu şoaptele tale

lasă-ţi mâinile libere
mergem azi la fântâni. porumbeii vor pleca
noi vom porni duelul mimilor
în iubire ochii plâng şi râd
toate cuvintele devin gesturile unui clovn în faţa oglinzii
bem lichidul gălbui uşor acidulat al zilei
din cupa marilor înfrânţi
contururi de cuvinte plutesc pe tavanul camerei

mă mint iar că eşti

fuga ta desenează cercuri
din ce în ce mai mici.
pe fereastra camerei mele
te-ai transformat în ploaie
sau în aburul gândurilor unui prezent ţâfnos
în timp ce dormi reinventez cercul

degetele aleargă pe sticlă
pe tastele tocite de atâtea apăsări de gânduri
te pierd în mulţimea de visuri
ai ales bicicleta de vânt pentru plimbările tale
orga te absoarbe
tuburile sunt prea lungi
prea subţiri pentru mâinile mele

vreau să te readuc

încropesc altă mişcare alt stil
nu era mai bine să alegi dialogul
acum erai prins într-un saxofon timid
are trupul mai scurt

de fapt...

eşti o imagine dintr-un puzzle
sau puzzle-ul întreg.
celelalte pete traversează umbra ta
frazele tale
gura rămâne continuu deschisă
rictus sau rânjet, nu ştiu
fiara aşteptărilor a murit
am păstrat blana ei
zace în colţul din dreapta al camerei
alături de şarpele casei
privesc puzzle-ul
mă bucur, râd, plâng, strig
îmi adun cuvintele şi nerostirile
şterg ochii şi plec

Anne Marie Bejliu

http://desenez.net/index.php?action=desen&iddesen=10501