sâmbătă, 29 august 2015

douăzeci şi patru de ore legale


care ar fi diferenţa dintre mine
şi un boschetar alergând
printre ierburile amare ale iubirii omeneşti 
când cineva feliază neîncetat porţiile
din pâinile sau azimile pe care le împarte
cu aceeaşi dimensiune
cu aceeaşi inconsistenţă a propriilor trăiri
alerg şi eu în neştire căutându-mă de fapt
ridicând de pe asfaltul rostirilor muţilor
colbul rămas să primească
ploile anotimpurilor rând pe rând
în unele momente iau câte o palmă de noroi
şi o miros să văd câte gângănii au mai rămas
în sufletul meu de la o alergare la alta
pe mine Doamne lasă-mă în palma aceea
de noroi în care un fluture
îşi lasă umbra pe ziduri
ca şi când ar trage după el pietrele Tale
pentru a mai fi dincolo de
cele douăzeci de patru de ore legale
viaţă
Anne Marie Bejliu, 29 august 2015



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu