douăzeci şi patru de ore legale

care ar fi diferenţa dintre mine
şi un boschetar alergând
printre ierburile amare ale iubirii omeneşti 
când cineva feliază neîncetat porţiile
din pâinile sau azimile pe care le împarte
cu aceeaşi dimensiune
cu aceeaşi inconsistenţă a propriilor trăiri

alerg şi eu în neştire căutându-mă de fapt
ridicând de pe asfaltul rostirilor muţilor
colbul rămas să primească
ploile anotimpurilor rând pe rând

în unele momente iau câte o palmă de noroi
şi o miros să văd câte gângănii au mai rămas
în sufletul meu de la o alergare la alta

pe mine Doamne lasă-mă în palma aceea
de noroi în care un fluture
îşi lasă umbra pe ziduri
ca şi când ar trage după el pietrele Tale
pentru a mai fi dincolo de
cele douăzeci de patru de ore legale
viaţă

Anne Marie Bejliu, 29 august 2015