mult mai târziu tot rotund

pe cuibul de berze
timpul dansează

primăvara crește între
cataligele lor

tălpi de întrebări apasă
tâmplele cuvintelor

dedesubt stăm cuminți
ca pe o bancă
prinsă de pământ
cu rădăcinile copacului
din care
lemnul ei a fost furat
șlefuit sau nu
așternut liniar oblic
încrucișat
ca un răspuns nedeslușit
al unui cod al încercărilor

pe cuibul de berze
toamna dansează

azi mâine mereu
va mai crește o rădăcină
în sinele necunoscut mie

îl voi numi vârstă sau poate
numai paranteză rotundă
în mijlocul tăcerii pe care
o ascult neîncetat
încercând să mă înțeleg

paranteza o voi închide
tot rotund
mult mai târziu când
pe marginile zdrențuite
al sacului plin de oase
crucea îmi va fi far

Anne Marie Bejliu, 11 august 2015