marți, 11 august 2015

mult mai târziu tot rotund


pe cuibul de berze
timpul dansează
primăvara crește între
cataligele lor
tălpi de întrebări apasă
tâmplele cuvintelor
dedesubt stăm cuminți
ca pe o bancă
prinsă de pământ
cu rădăcinile copacului
din care
lemnul ei a fost furat
șlefuit sau nu
așternut liniar oblic
încrucișat
ca un răspuns nedeslușit
al unui cod al încercărilor
pe cuibul de berze
toamna dansează
azi mâine mereu
va mai crește o rădăcină
în sinele necunoscut mie
îl voi numi vârstă sau poate
numai paranteză rotundă
în mijlocul tăcerii pe care
o ascult neîncetat
încercând să mă înțeleg
paranteza o voi închide
tot rotund
mult mai târziu când
pe marginile zdrențuite
al sacului plin de oase
crucea îmi va fi far
Anne Marie Bejliu, 11 august 2015





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu