explodezi cândva

halucinantă chemare a morţii
viril strigăt al coasei
când tocmai ţi-ai aşternut mâncarea 
în farfuria ovală a timpului tău
a nimicului în care tot speri să găseşti
tortul fericirii neatins

ca un hoţ de cai potcoavele le aduni
în sacul de oase tremuri să nu pierzi comoara

dichisită aşteptare
inutilă zbatere a vieţii cu flori de salcâm în mână
când uiţi că ramurile au spini ascuţiţi

în momentele de pauză construieşti
împleteşti coroanele chinurilor celui care iubirea
adevărul cuvântul ţi-l poartă mereu
pentru a ţi le dărui când cazi la răscruci
de neputinţe neasumate

har dar dar prin har primeşti
tu eşti orb te ridici te încovoi încercând să descrii
cu propriul trup fericirea aceea sălcie a omului
dinamitat de falsităţi

explodezi cândva
te trezeşti în plin câmp după ce ai măsurat
cu privirea încercările şi o iei de la capăt
cu descifrarea codurilor

rămâne totul ca o halucinaţie a somnului
indus de aburul timpului de mişcarea paşilor
niciodată terminaţi prin câmpul de maci
în care seminţele negre îţi sunt lumină
iar întunericul curat în care aprinzi reaprinzi
dansul flăcării vii te sperie

Anne Marie Bejliu, 31 august 2015

http://worldofarts.eu/surrealism/