ce foame de gânduri clare am

ştiu e seară

nu mai găsesc lampa cu lumina slabă
nu vreau să sperii steaua aceea care
îmi aduce un plus de viaţă

spui că devii dependent de mine
sparge cubul de gheaţă din pahar
e ultimul înainte de seceta anotimpurilor

voi pleca să cumpăr ziarul
cu filele golite de anunţuri
ignoră-mă şi dă-mi palma întoarsă spre sus
depun un sărut în centrul ei

vrei să vezi ce creşte acolo
mă cerţi că nu vorbesc

de acolo din centrul palmei
poţi afla secretul marilor noastre artere
te întorci mereu în stradă alegi fuga prin banal

ştiu că nu-ţi place

sufletul tău aleargă pe alte artere
sparge gheaţa spaţiilor absurde
prinde din zbor ecoul din peşterile în care
stalactitele şi stalagmitele sărută aerul
când cornul lunii se insinuează rebel

deasupra întunericului

primesc în mine prima stea
prima întoarcere a palmei
primul gând clar între cornul lunii şi ecoul glasului tău

nu uita să-mi vorbeşti

Anne Marie Bejliu, 21 august 2015