vreau să fie Voia Ta

"Ne putem face din căderi paşi de dans..." - Fernando Pessoa

strigă ceasul la mine să mă trezesc 
să mă trezesc
nu vreau să ridic pleoapele. sună telefonul

mama mă cheamă. lui Gabi îi este rău. îi văd chipul frumos
schimonosit de convulsiile care curg
într-un şir interminabil parcă

aş vrea să pot pune un radical pe fruntea lor
să le micşorez numărul
ele curg şi curg radicalul gândului meu se fărâmă
se opreşte respiră adânc îl hrănesc îl iubesc
pe fratele meu mare şi frumos

chipul i se destinde. totuşi mai tresare când şi când

în mine curg lacrimi. lui îi zâmbesc şi îi repet
să respire adânc să respire adânc

ceasul tot strigă. îi dau o tastă să se închidă singur. nu tace

Doamne când unde şi cum voi putea
să ţin în spinare crucea dublă
şi de câte ori mai ales o să mai doară totul
învingându-mă seara mai ales când
la aceeaşi oră fatidică încep să curgă lacrimi prin mine
în loc de sângele tatălui sau
cum să înţeleg totul

pe mine Doamne redă-mă râului de tăcere
sau aruncă-mă în mojarul unei fericiri inexistente

nu mai vreau să fiu. ştiu că pot dar vreau să fie
Voia Ta atunci când...

Anne Marie Bejliu, 30 august 2015
(şapte luni de la plecarea tatălui la Domnul)